Improvizatia creatoare prin literatura, calatorie metaforica pentru autoanaliza si dezvoltare personala - PLU 324

INTRODUCERE

Am să te invit la un scurt exerciţiu de imaginaţie: închide ochii şi vizualizează-ţi viaţa (da, întreaga ta viaţă), ca şi cum ar fi o poveste. Chiar aşa! Dacă viaţa ta ar fi o poveste, cum ar arăta? Ai fi un prinţ sau o prinţesă, un rege sau o regină? Ori un zmeu. Sau poate Vrăjitoarea cea Rea! Sau Cenuşăreasa! E în regulă, oricum ar fi, lasă povestea să se întâmple în mintea ta. Deja simt cu visezi că te afli într-o casă modestă iar Prinţul Fermecat vine pe un cal alb, te încalţă cu pantoful de cleştar şi te duce în palatul lui imens de pe Muntele Vrăjit. Asta dacă eşti fată, căci, dacă eşti băiat, cel mai probabil te gândeşti cum tu eşti acel prinţ, care îşi găseşte fata visurilor, în miez de noapte, adusă la castelul tău într-o trăsură din…dovleac.

Mai rămâi acolo, în poveste. Observă detalii, observă locuri, observă lucruri pe care le-ai visat. Fii atent la ce îţi trece prin minte când vezi toate acestea, dar mai ales, fii atent cum te simţi chiar acum. Iar după ce ţi-ai clarificat amalgamul de gânduri, emoţii şi idei, deschide ochii! Şi priveşte în jur. Da, eşti în realitate, cu lucruri aparent banale, cotidiene, unele superficiale, altele profunde…lucruri care alcătuiesc o viaţă, o viaţă reală, una cu emoţii puternice, cu bucurii, cu lacrimi şi momente mai puţin frumoase. Nu fii dezamăgit  pentru că ceea ce urmează să îţi spun, vine să te încurajeze şi să te bucure: Ceea ce vezi în jurul tău, ceea ce trăieşti, ceea ce simţi, toate acestea sunt chiar o poveste: a ta. Sau poate mai multe capitole puse cap la cap, uneori cu logică între ele, alteori fără.

Vestea bună e că aceasta e o poveste reală iar avantajul e că nu te împinge să aluneci în fantasme în care poate lucrurile pot părea minunate, deşi uneori sunt imposibile. Fiind extrem de interesat de modul în care propriile noastre povestiri (relatări spontane, pe diverse teme, ce conţin trăiri autentice) ar putea servi ca mijloc de proiecţie, diagnostic şi provocare în procesele de consiliere, psihoterapie şi dezvoltare personală, am ales să dezvolt o tehnică experienţial unificatoare, ce foloseşte scrierea spontană de poveşti pentru accesarea şi deblocarea Sinelui.

Am denumit-o improvizaţia creatoare prin literatură. Este o tehnică expresiv creativă în care participanţii la grupul de dezvoltare personală au ocazia sa fie, pe rând, autori, dar şi protagonişti ai propriilor poveşti. Astfel, prin decriptarea simbolică a metaforelor pe care le regăsesc apoi în poveştile lor, au ocazia să îşi extindă câmpul conştientizării, să îşi descopere blocaje, dar şi resurse, să se cunoască pe sine. Pe scurt, să se optimizeze.

Lucrarea de faţă prezintă cinci exemple de lucru cu improvizaţia creatoare prin literatur㸠studii de caz extrase din cercetarea pe care am desfaşurat-o timp de trei ani, pentru finalizarea tezei doctorale. În fiecare studiu, voi prezenta poveşti sau metafore, relevante în intervenţia realizată, dar şi dinamica acestei intervenţii, dialogul terapeutic cu clienţii şi scurte pasaje de analiză şi chiar auto-analiză a propriului comportament terapeutic în relaţie cu clienţii mei.

Această carte este destinată atât terapeuţilor – experienţialişti sau nu – interesaţi de modul de lucru cu improvizaţia creatoare prin literatură cât şi celor interesaţi de propria dezvoltare personală. Prin limbajul folosit în redactarea ei, sunt de părere că lucrarea este accesibilă chiar şi celor care nu au cunoştinţe de specialitate.

Mi-am propus ca această carte să fie un ghid, al poveştilor terapeutice, al experienţelor de viaţă ale câtorva clienţi şi, nu în ultimul rând, o modalitate de a scoate în evidentă “puterea” scrisului, pentru fiecare dintre noi, indiferent de nivelul de talent literar la care ne aflăm. În improvizaţia literară nu asta este cel mai important, ci efectele profunde pe care le are tehnica într-o intervenţie experienţială. Pentru că, în fond, a-ţi aşterne trăirile pe hârtie, sub formă de poveşti, are rolul de a te ajuta să le ordonezi, să le oferi un sens, astfel încât, atunci când reciteşti rândurile, să începi să conştientizezi şi să observi lucuri pe care poate până atunci nu le vedeai.

Adică să te dezvolţi, să creşti, să descoperi bucuria de trăi şi a fi conştient de ea, de tine, de ceilalţi.