Oamenii au încercat mereu să-și explice și să gestioneze rezolvarea, negocierea sau depășirea crizelor de relație. Ei aspiră legitim la armonizarea și optimizarea interacțiunilor, relațiilor și comunicării în viața cotidiană. Ei se așteaptă și, uneori, chiar se manifestă astfel încât să dobândească un grad cât mai mare de control asupra propriei vieți, de libertate și împlinire individuală, dar și colectivă. Numai că lucrurile nu se întâmplă întotdeauna pe măsura expectanțelor, dorințelor, fanteziilor, atribuirilor, influențelor și comportamentelor asumate. Experiențele de relație conțin tot atâtea capcane, câte promisiuni de succes și satisfacție. Interacțiunile pot fi în egală măsură factori de progres, dar și de regres ai cunoașterii și ai evoluției personale și sociale.

Autorii