Scheme cognitive in depresie si alcoolism - Camelia Dindelegan

40,00 RON
Cantitate
Stoc epuizat

O tânără cercetătoare şi, totodată, un foarte bun cadru didactic de la Universitatea din Oradea ne oferă o lucrare de o incontestabilă utilitate pentru specialiştii în Psihologie clinică şi Psihoterapie. Obiectivul de bază al acesteia îl constituie precizarea locului şi rolului pe care îl au schemele cognitive disfuncţionale în declanşarea şi menţinerea tulburărilor depresive. Primele patru capitole sunt dedicate fundamentării teoretice a problemelor investigate. Ele urmează o anumită logică, începând, după cum era şi firesc, cu câteva delimitări conceptuale. Făcând o trecere în revistă a mai multor surse în cadrul cărora se încearcă evidenţierea principalelor coordonate de definire a depresiei, autoarea constată că „deşi depresia a fost cunoscută de aproape 3655 de ani, nici până acum cercetătorii nu au ajuns la un consesns privind etiologia bolii, fapt pentru care orice sinteză care poate aduce o sublinire relevantă în plus, orice pas oricât de mic poate avea un rol complet la cunoaşterea acestei tulburări psihice”.

Problematica depresiei este abordată în paradigmele psihologiei contemporane. Sunt prezentate şi analizate mai multe teorii, precum: teoria biologică, teoria psihanalitică, teoriile comportamentale, teoria autocontrolului, teoria neajutorării învăţate, teoria deznădejdii, teoria cognitivă. Opţiunea autoarei, care dovedeşte a fi o foarte bună cunoscătoare a surselor din literatura de specialitate, este îndreptată către teoria cognitivă, la baza căreia regăsim supoziţia conform căreia disfuncţiile din această sferă apar şi se dezvoltă datorită interpretărilor pe care le dau indivizii umani evenimentelor externe. Şi, în felul acesta, se intră într-un cerc vicios, în sensul că răspunsurile comportamentale ce rezultă în urma interpretărilor au un rol în menţinerea depresiei. Printre cogniţiile „vinovate” de menţinerea comportamentelor dezadaptative şi a tulburărilor emoţionale se înscriu: convingerile iraţionale, inferenţele arbitrare, raţionamentul dihotomizat, suprageneralizarea.

Preferinţele autoarei se îndreaptă nedisimulat către teoria cognitivă privind depresia formulată de Aaron T. Beck. Ideile de bază  preluate, care se constituie şi drept punctul principal de plecare al cercetărilor întreprinse sunt următoarele: 1. pacienţii depresivi interpretează realitatea într-un mod distorsionat, fără să se bazeze pe testare de ipoteze ori predicţie asupra realităţii, fapt care nu justifică şi nu confirmă interpretarea; 2. interpretările persoanei depresive asupra propriei existenţe sunt influenţate nu atât de realitatea experimentală, ci de emoţiile legate de respectiva experienţă; 3. persoanele depresive prezintă o schemă a sinelui negativă care dă naştere gândurilor automate şi triadei cognitive.

În partea de cercetare regăsim mai multe contribuţii ale autoarei în domeniul psihologiei aplicate. În primul rând este vorba de preocuparea privind partea metodologică, mai exact privind pregătirea instrumentelor psihodiagnostice necesare pentru evaluarea subiecţilor. În acest sens putem diferenţia două obiective principale pe care le-a avut în vedere: a) adaptarea unor instrumente pe populaţia românească, respectiv: Chestionarele Stilului Cognitiv (CSC); Scala Atitudinilor Disfuncţionale (D.A.S.) şi Chestionarul Young pentru Schemele Cognitive (Y.C.S.Q); b) elaborarea etaloanelor pentru scalele: Y.C.S.Q, C.S.C. şi D.A.S. Desigur, instrumentele de testare etalonate intră în circuitul practicii psihodiagnostice şi aceasta constituie o realizare ştiinţifică şi practică importantă.

Cercetarea propriu-zisă a vizat surprinderea relaţiilor dintre stilul cognitiv negativ, gândurile negative automate, lipsa de speranţă, atitudinile disfuncţionale şi schemele cognitive dezadaptative, atât în general, cât şi în cazul depresiei şi a dependenţei de alcool. Subiecţii depresivi au fost selectaţi cu ajutorul Chestionarului de depresie Beck. Pe ambele loturi de subiecţi, incluzând, desigur, şi loturile de control, au fost aplicate mai multe instrumente ce măsoară cogniţiile şi anume: Chestionarul pentru gândirea automată (Automatic Thought Questionnaire), Chestionarul pentru lipsă de speranţă (Hopelesssness Scale), a lui Beck, Chestionarul stilului cognitiv (Cognitiv Style Test), Scala atitudinilor disfuncţionale (Disffunctional Attitude Scale), Chestionarul Young pentru scheme cognitive (Y.C.S.Q.), forma scurtă.

Pentru a oferi o viziune de ansamblu asupra relaţionării generale dintre variabilele studiate (schemele cognitive, stilul cognitiv, atitudinile disfuncţionale, gândurile negative automate, lipsa de speranţă, nivelul de deprecie şi acuzele somatice), autoarea a realizat o matrice de corelaţie pentru întregul eşantion. Constatând, însă, că rezultatele obţinute relevă o asociere pozitivă şi puternică a variabilelor luate în studiu, domnia sa a considerat necesară o analiză stratificată a relaţiilor dintre ele în funcţie de categoria de patologie a subiecţilor cuprinşi în studiu. O a doua parte a cercetării o constituie realizarea unui studiu comparativ (un fel de cvasiexperiment) destinat evidenţierii diferenţelor dintre persoanele depresive, alcoolice şi cele fără tulburări psihice în ceea ce priveşte deznădejdea, disfuncţiile cognitive, stilul cognitiv şi schemele cognitive dezadaptative. Folosind aceleaşi instrumente psihodiagnostice din prima parte a cercetării şi, în urma prelucrării datelor obţinute, autoarea constată că toate ipotezele formulate au fost confirmate.

În sfârşit, un ultim obiectiv al cercetării l-a constituit elaborarea unor modele de intervenţie psihoterapeutică privind cogniţiile moderatoare şi mediatoare în depresie. S-a apelat la un lot de pacienţi tot de la Spitalul de psihiatrie din Oradea. Cunoscând diferenţele existente între cogniţiile specifice din depresie autoarea a reuşit să demonstreze cum mediază şi/sau moderează aceste cogniţii modul de interpretare al realităţii pacientului pentru a ajunge la o depresie ridicată sau severă, verificând şi confirmând ipoteze, precum: 1. frecvenţa gândurilor automate influenţează direct şi nemediat depresia; 2. atitudinile disfuncţionale se asociază direct cu depresia; 3. între lipsa de speranţă şi depresie există o realţie liniară; 4. schemele cognitive disfuncţionale se relaţionează direct şi nemediat cu depresia. Rezultatele obţinute în urma prelucrării datelor s-au constituit în argumente solide pentru dezvoltarea unor programe de intervenţie în sfera psihoterapiei individuale şi de grup.

Informaţiile obţinute din cercatere, precum şi din experienţa personală, ca specialist în psihologie clinică şi psihoterapie, au determinat autoarea să privească programele de intervenţie în dublu sens: a) când se lucrează cu pacienţii depresivi şi cu alcoolici trebuie avut în vedere faptul că alcoolicii manifestă mecanisme de apărare prin consumul de alcool în faţa problemelor curente şi, secundar, prin depresie, pe când depresivii îşi întăresc aceste scheme dezadaptative şi chiar pot avea gânduri suicidare; b) cunoscând impactul pe care schemele cognitive dezadaptative îl au şi în cazul pacienţilor (atât depresivi, cât şi alcoolici) dar şi în cazul persoanelor normale, este necesar să se utilizeze programe de prevenţie, accentul fiind pus pe relaţia dintre schemele cognitive dezadaptative, depresie şi dpendenţa de alcool. Recomandăm cu căldură această nouă lucrare, apărută în peisajul publicistic românesc al psihologiei, tuturor celor interesaţi de problematica complexă a depresiei şi, totodată, tuturor celor care doresc să cunoască un model deosebit de reuşit a ceea ce înseamnă organizarea şi desfăşurarea, la un înalt nivel de profesionalism, a unei cercetări ştiinţifice.

238

Informatii

Anul aparitiei
2012
ISBN
978-606-8429-14-4
Numar de pagini
224