

.
Descriere
Te vei delecta în paginile următoare cu o serie de idei inspirate şi expuse cu umor, sper eu, extrase din lucrările unora dintre cele mai strălucite minţi în domenii ale cunoaşterii umane, precum cosmologia, fizica cuantică, filosofia minţii şi conştiinţei, filosofia existenţialistă, neuroştiinţele, psihologia cognitivă, psihologia evoluţionistă, psihologia socială. Această carte este o colecţie de scurte eseuri despre om şi realitate sau despre gravitaţie, ca să folosesc o metaforă îndrăgită. Şi, pentru că nu mă îndoiesc că eşti un cititor conştient de gravitaţie, mă aştept ca în urma lecturii să devii poate mai atent şi mai sceptic faţă de realitatea din jurul tău şi de iluziile tale, adesea moşteniri arhaice din zorii vremurilor lui homo sapiens. În acest sens, cunoaşterea ştiinţifică şi gândirea raţională pe care, de altfel, se întemeiază ideile acestor eseuri, îţi pot fi de ajutor. Fiind o carte adresată unui public larg, nu neapărat informat, nu am pus în texte referinţe la autori. Dar, dacă eşti un cititor interesat, poţi consulta scurta bibliografie aşezată la finalul cărţii.
Recenzie
A-ţi permite să fii tu însuţi – iată o provocare pe care autorul o aduce în discuţie, construindu-şi sistematic argumentaţia în această direcţie. Psiholog de profesie, Sas Seramis propune un tratat motivaţional (dar nu în sensul deja peiorativ al acestui termen) despre controlul propriei existenţe prin înţelegerea şi asumarea teoriilor ştiinţifice legate, în general, de apariţia şi evoluţia omului pe pământ. Argumentele tranşante, consistente, multe dintre ele expuse într-o cheie amuzantă, vor plasa cititorul în faţa unei lecturi relaxante, fără sinuozităţi, dar care poate constitui în orice moment un reper pentru stabilirea unor coordonate clare, ştiinţifice, în relaţia dintre om şi univers.
Admiţând că oamenii s-ar desfăta cu propriile vieţi dacă ar renunţa la credinţele „în zei şi energii divine”, autorul recomandă în schimb căutarea autenticităţii, un obiectiv la care se poate ajunge fiind „la curent” cu propria identitate, fiind onest şi, desigur, curajos. Pornind în mod strategic din zona metaforelor, autorul sugerează, în fapt, o atitudine smerită în faţa impetuozităţii universului, subliniind necesitatea ca această stare-ipostază să fie consolidată pe baze ştiinţifice, şi nu pe cele de ordin religios. Cartea poate fi considerată un fel de „instigare” la a gândi liber, la a fi autentic prin înţelegerea mecanismelor şi a dinamicii universale.
Violeta Pavelescu