.
.
În ultima parte a fiecărui an (lunile octombrie, noiembrie şi decembrie) merg la Facultatea de Psihologie, între altele, şi pentru un tip de activitate numit laborator de comunicare. Cum una din preocupările mele constante este să-mi fac viaţa mai interesantă (eventual şi altora) la ce crezi, dragul meu cititor, că m-am gândit? La un suport teoretic pentru activitatea mai sus-menţionată. Dacă îmi eşti student, cartea pe care o ţii în mână te va ajuta nu doar să afli mai multe despre comunicare, ci şi să iei o notă foarte bună, în cazul în care te interesează aşa ceva.
În ce mă priveşte, voi fi puţin mai aproape de idealul de profesor, acela care nu mai predă nimic, bazându-se pe faptul că studenţii ştiu să citească, dar experimentează, provoacă, stimulează, analizează sau testează, acţiuni care aproximează conceptul meu de “viaţă interesantă”. Întrucât limbajul exclusiv academic mi se pare uneori constipat şi anost, mi-am permis să folosesc un stil mai lejer, în raport cu care sper să te simţi confortabil. Ca şi cum ai citi o anecdotă:
Băieţelul se întoarce acasă după prima lui zi de şcoală.
- Ei, ai învăţat ceva astăzi? – întreabă mama curioasă.
- Nu mare lucru, răspunse copilul. Mâine trebuie să mă duc din nou.
Autorul